Hipoacuzia congenitala reprezinta o problema majora de sanatate, fiind una dintre cele mai frecvente anomalii congenitale cu o frecventa de 1- 3/1000 de nou-nascuti.
Hipoacuzia reprezinta un handicap invizibil, copilul hipoacuzic arata normal fizic (cu exceptia sindroamelor genetice cu amprenta caracteristica) si, aparent, se dezvolta normal in primul an de viata. De aceea, in lipsa unui diagnostic precoce a hipoacuziei, aceasta va fi depistata doar la 12-24 luni, cand parintii observa lipsa de dezvoltare a limbajului. Nedepistarea hipoacuziei in primul an de viata va interfera dramatic cu capacitatea copilului de a invata sa vorbeasca si ulterior cu performantele scolare si cu capacitatea de insertie sociala a acestuia la varsta adulta.
Obiectivul principal al programelor de diagnostic si interventie terapeutica precoce ale hipoacuziei congenitale este de a oferi copiilor cu probleme de auz conditiile unei dezvoltari cat mai apropiate de normal a comunicarii si limbajului.
Cand se efectueaza testarea audiologica?
Daca bebelusul nu a fost testat in maternitate prima testare trebuie sa aiba loc in jurul varstei de 7-10 zile, inaintea varstei de 1 luna. La bebelusii fara factori de risc si care au trecut cu bine testul se recomanda o reevaluare audiologica dupa varsta de 4 ani.
La un bebelus cu risc e nevoie de testare la fiecare 6 luni pana la varsta de 3 ani. Factorii de risc pentru hipoacuzie sunt anumite sindroame genetice (ex sindrom Down), infectii congenitale, medicamente ototoxice administrate gravidei sau copilului, prematuritatea, suferinta severa la nastere, infectii postnatale (meningita bacteriana, septicemii).
Informatii despre testarea neonatala
- Aparatul de testat auzul ne arata cat de bine raspunde urechea bebelusului la stimuli sonori. In conductul auditiv extern se plaseaza o sonda mica din cauciuc. Aparatul emite mici sunete de scurta durata (click-uri). Cand sunetele ajung in urechea interna, o parte importanta a urechii interne - cohleea raspunde stimulilor sonori prin echouri. Acest raspuns este captat si inregistrat de aparat. Aceasta metoda se numeste testarea prin otoemisiuni acustice. Metoda nu este dureroasa, micutul nu va simti nimic neplacut.
- Daca bebelusul nu trece testul cu otoemisiuni se va efectua testarea cu ajutorul potentialelor evocate auditive (ABR). Prin plasarea a 3 mici electrozi (ca la electrocardiograma) pe capul bebelusului (un electrod pe frunte, un electrod pe obraz si un electrod la ceafa) vor fi testate atat urechea interna, cat si activitatea cortexului auditiv al creierului. Metoda nu este dureroasa, micutul nu va simti nimic neplacut.
- Rezultatul testului se afla pe loc. Testarea cu otoemisiuni in conditii optime dureaza cateva secunde (sub 5 minute), potentialele evocate au o durata mai lunga (5-15 minute).
- Puteti sa stati langa bebelus in timpul testarii.
- Deoarece aparatul este foarte sensibil la zgomotele exterioare testarea se va desfasura intr-o camera linistita, de preferat in timpul somnului natural al bebelusului.
- Este de preferat sa-i dati laptic bebelusului chiar inaintea testarii ca sa doarma in timpul testarii. Sa aveti un biberon de ceai sau lapte la indemana in cazul in care se trezeste.
- Daca bebelusul are nasul infundat, testarea se poate prelungi sau uneori nu se poate efectua.
Cabinetul nostru oferă servicii de screening auditiv pentru nou născuți și copii, așa că nu trebuie decât să te programezi la o consultație cu cel mic.
